Mops (Pug)

Caini de companie cu un aspect "straniu" dar extrem de simpatic. Noi ii recomandam oricarei familii care iubeste linistea si afectiunea unui catel, binecunoscut fiind faptul ca acesti caini latra foarte rar.

Trăiesc in medie: 12 - 15 ani;

Ţara de origine: China;
Alte denumiri: Mops în Germania, Carlin în Franţa, Lo-Sze în China, Mopshond în Olanda;
Grupa: de companie/toy
Înălţime:  mascul între 30-36 cm şi femela între 25-30 cm;
Greutatea: mascul între 6-9 kg şi femela între 6 – 8 kg;

Culori: argintiu, auriu-portocaliu, crem, cafeniu sau negru. Cei pe cafeniu au de obicei o mască neagră, urechile negre şi o dungă neagră pe spate.

Blana: fină, moale, scurtă şi lucioasă, cu un singur strat;

Năpârlire: ridicată;

Condiţii de trai: Este potrivit pentru apartament. Este relativ inactiv în interior şi se va descurca de minune şi fără o curte. Nu sunt rezistenţi la căldură sau frig excesiv şi trebuie ţinuţi în casă la temperaturi rezonabile.

Istoricul rasei

Una dintre cele mai vechi rase canine, Mopsul Pug se presupune a-şi avea originile undeva mai devreme de anul 400 î.Hr. în Asia. Dar există anumite îndoieli asupra acestei origini şi încă este dezbătut subiectul. Unii experţi consideră că provine din regiunile joase ale Orientului Îndepărtat, adus de către comercianţii olandezi. Este posibil ca descendenţa lor în Orient să fie dintr-o varietate de Pechinez cu părul scurt, dar o altă teorie este aceea conform căreia a fost rezultatul încrucişării unui Bulldog de talie mică. Iar o altă teorie aparţine acelora care consideră că este o varietate miniaturală a rarului Mastiff Francez denumit şi Dog de Bordeaux. Mopşii erau favoriţii artistului Hogarth, care l-a inclus pe câinele său în câteva dintre operele sale.

Începând cu secolul al 16-lea a devenit un accesoriu de modă nelipsit de la curţile regale europene. Punctul culminant al faimei şi popularităţii sale a fost atins în perioada Victoriană. Era un animal de companie în cadrul mănăstirilor tibetane şi mai apoi a ajuns şi în Japonia. Când a ajuns în Europa a devenit aproape instantaneu favoritul aristocraţilor din mai multe ţări şi chiar câinele oficial al Familiei de Orange din Olanda. Acest titlu a fost obţinut de Mops deoarece un căţel din această rasă a salvat viaţa prinţului William de Orange alertându-l de apropierea spaniolilor în 1572 la Hermingny. Iar Josephine, soţia lui Napoleon îi trimitea acestuia scrisori secrete sub zgarda unui Mops pe toată perioada în care a fost în închisoare. Britanicii au descoperit câini din rasele Mops Pug şi Pechinez când au cucerit Palatul Imperial Chinez în 1860 şi i-au adus in Anglia cu ei. Prima recunoaştere ca rasă autonomă a Mopsului Pug de către asociaţiile chinologice americane a fost în 1885.

Descriere

Mopsul are o constituţie a corpului pătrăţoasă, îndesată şi compactă; cu o blană scurtă şi moale. Botul este scurt, plat, negru şi urechile ca de catifea. Aluniţele care pot apărea pe obraji sunt considerate puncte de frumuseţe. Ochii sunt proeminenţi, expresivi, închişi la culoare şi lucioşi. Coada lor este uşor îmbârligată sau curbată în două bucle peste spate. Picioarele lor sunt drepte, puternice şi le oferă acea mişcare distinctă de voioşie şi eleganţă.

Este un câine cu o musculatură dezvoltată, pieptul larg şi picioare rezistente. Faţa lor poate fi descrisă şi ca una „izbită” ca multe alte rase din Asia; care uneori poate avea o mască neagră. Denumirea de „Pug” provine din Latină şi semnifică „pumn închis sau încleştat”. Pentru a comunica cu oamenii Mopsul recurge la un zgomot mormăit nazal, foarte asemănător cu cel al unui porc. De multe ori se întâmplă să sforăie sau să strănute. Printre activităţile sale preferate se numără aceea de a sta întins la picioarele stăpânului sau cât mai aproape de dumneavoastră fără a vă deranja. Acest câine va face oamenii să râdă numai prin simplul fapt că sunt incredibili de convinşi de importanţa lor. Pot să fie foarte hotărâţi şi să nu renunţe până nu obţin ceea ce-şi doresc. Sunt firi pline de afecţiune, alerte şi răbdătoare. Se adaptează repede oricărui mediu de trai, sunt sociabili şi blânzi. Au o personalitate puternică şi sunt indicaţi rolului de singur animal de companie al familiei.

Temperament

Mopsul se împacă cu spaţiul mic de trai, dar va tinde să ocupe toată casă dacă îi veţi lăsa. Sunt vioi, dar aroganţi, gălăgios şi loial, afectiv şi iubitor, cu o dispoziţie fericită. Sunt firi jucăuşe şi fermecătoare. Inteligent şi răutăcios, Mopsul are o inimă mare care va conta cel mai mult în faţa stăpânului. Pot fi foarte încăpăţânaţi uneori; iar datorită inteligenţei lor vor tinde să se plictisească repede dacă trebuie să susţină un program rutină. Sunt foarte sensibili, mai ales la tonul vocii şi nu va fi nevoie de ceartă sau ameninţare pentru a înţelege că a greşit. Sunt buni ca şi câini de pază, foarte devotaţi, nu latră excesiv. Mopşi se împacă bine cu alte animale de companie sau cu alţi câini; se comportă impecabil cu copiii şi cu musafirii. Asiguraţi-vă că dumneavoastră ocupaţi rolul de conducător în această relaţie pentru a nu influenţa dezvoltarea unor comportamente dăunătoare în firea câinelui. Au nevoie de o mânuire fermă, dar nu prea aspră.

Probleme de sănătate şi îngrijire

Mopşii răcesc foarte uşor, sunt sensibili şi la frig, dar şi la călduri prea mari. Sunt predispuşi la alergii, iar botul scurt contribuie la problemele cronice cu respiraţia. Ei suferă de o slabă aerisire din cauza constituţiei fizice a nasului. Nu sunt printre rasele care fată uşor şi de multe ori va fi nevoie de intervenţia medicului veterinar care să efectueze operaţii de cezariană. Există şanse de keratită sau inflamaţii la nivelul corneei; chiar şi de urcioare. Ochii lor delicaţi mai sunt predispuşi la lăcrimat. Această rasă are tendinţa de a sforăi şi de a respira mai greu, dar per total este un câine uşor de întreţinut. Nu este indicat a se hrăni exagerat câinele deoarece are predispoziţie pentru obezitate. Printre bolile la care sunt predispuşi se mai numără problemele cu pielea (alergii, infecţii, iritaţii), Encefalita Câinelui Pug (PDE) – o inflamaţie a creierului care afectează adolescneţii de obicei între vârstele de 2 şi 3 ani.

Au nevoie de o îngrijire mai atentă în perioadele cu temperaturi ridicate sau cu umezeală excesivă din cauza nasurilor lor scurte. Nu îi lăsaţi prea mult timp în soarele arzător pentru că sunt sensibili la insolaţii. O atenţie sporită, de cel puţin odată pe săptămână  mai trebuie acordată unghiilor şi dinţilor. Năpârlesc destul de mult şi vor avea nevoie de o periere de măcar două ori pe săptămână. Îmbăierea lor se va îndeplini când este necesar. După îmbăiere este indicat să îi uscaţi repede pentru a nu răci. Este bine să le spălaţi ochii de două-trei ori pe săptămână, deoarece ochii lor mari se pot infecta sau răni foarte repede. De asemenea, vor avea nevoie de o curăţare regulată a ridurilor lor. Mopşii pot suferi de luxaţii patelare, diformităţi ale gurii şi nasului, probleme cu ochii sau cu pleoapele, displazie de şold, boala Legg-Perthes, epilepsie.

Exerciţii şi dresaj

Sunt câini puternici cu picioare scurte şi drepte. Au nevoie de plimbare zilnică şi se bucură de jocurile energice pentru a-şi menţine sănătatea. Trebuie să fiţi atenţi să nu exageraţi cu exerciţii şi să opriţi mişcarea câinelui dacă observaţi că începe să respire mai greu.

Deşi este considerată rasă toy, Mopsul are nevoie de mai multă mişcare decât câinii din alte rase; mai ales pentru că sunt predispuşi la obezitate. Se va bucura de orice ieşire în parc şi de scurtele alergături cu copiii. Cea mai bună metodă pentru ei este de a face mişcare consistentă zilnic, fără a-i supra-solicita. Mopşii răspund foarte bine la dresajul de bază, dar au nevoie de o persoană calmă şi blândă. Sunt foarte atenţi la tonul vocii dumneavoastră şi vor detecta imediat schimbările de atitudine; de aceea nu va fi nevoie să fiţi prea aspri cu ei.